Manuel Pelmuș: Un Lux Pe Care Nu Ni-l Putem Permite (Cumințenia Pământului)

WASP Studios și Asociația 4Culture anunță prezentarea celei mai noi creații a lui Manuel Pelmuș, unul dintre cei mai influenți artiști ai „noului performance”, în cadrul eXplore festival #14, la Muzeul de Artă Craiova, în data de 29 octombrie și la Muzeul Național de Geologie, București pe 1 și 2 noiembrie 2019Un Lux Pe Care Nu Ni-l Putem Permite (Cumințenia Pământului) este o versiune live, intangibilă a sculpturii lui Brâncuși, Cumințenia Pământului, o acțiune continuă ce propune un alt tip de raportare la istorie, memorie colectivă și la spațiul expozițional.Proiectul este susținut de către Institutul Cultural Român, și co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN) și a avut premiera în perioada 8 – 12 octombrie 2019 la Centrul de Arte Plastice din Bruxelles – BOZAR, cu ocazia expoziției Brâncuși: Sublimarea formei, din cadrul Europalia Arts Festival România.Un Lux Pe Care Nu Ni-l Putem Permite (Cumințenia Pământului) pornește de la o sculptură mai puțin cunoscută a lui Brâncuși, Sculptură pentru orbi (1920), împreună cu o versiune ”imaterială” a Cumințeniei Pământului (1907). Lucrarea își propune să intre într-un dialog cu istoria și moștenirea celor două sculpturi ale lui Brâncuși prin discurs, mișcare, strategii de reprezentare și politici de personificare, propunând o narațiune mai puțin canonică a istoriei artei, interogând construcțiile moderniste, și imaginând o noțiune a istoriei în mișcare, deschisă schimbării și transformării.Versiunea „imaterială” a sculpturii Cumințenia Pământului, construită din text, va prinde viață, actualizând și intrând în dialog cu gestul lui Constantin Brâncuși de la 1920. Textul este un colaj format din comentarii făcute de-a lungul timpului, de la 1910 și până în prezent, de către public și critici, comentarii deseori contradictorii despre sculptură. Cumințenia Pământului răspunde și vorbește ”înapoi”. Folosindu-se de dramaturgia Sculpture for the Blind, chiar dacă nu o vedem, va trebui să ascultăm ce are de spus și cum iși dorește să rescrie istoria.
O sculptură pe care nu o vezi, dar o asculți.

Manuel Pelmuș (n. 1974, București) trăiește și lucrează în Oslo și București. Este unul din artiștii cei mai influenți ai „noului performance”, fiind interesat în ultimul deceniu să reimagineze rolul performance-ului în contextual artelor vizuale. În anii recenți, proiectele sale au fost prezentate la Para Site, Hong Kong (2017-18), Tate Modern, Londra și Tate Liverpool (2016); Ludwig Museum, Köln (2016); Off-Biennale Budapesta (2015 și 2017); Kyiv Biennale (2015); Centre Pompidou, Paris (2014); Van Abbemuseum, Eindhoven (2014); Muzeul de Artă Modernă, Varșovia (2014); Para Site, Hong Kong (2014); Bienala de la Veneția (2013), printre altele. În 2012 i s-a decernat Berlin Art Prize pentru arte performative, iar în 2014 a primit Premiul de Excelență decernat de Centrul Național al Dansului din București. Începând cu octombrie 2019, Manuel Pelmuș este “research fellow” la Academia de Arte din Oslo (KHIO).Maria F. Scaroni, artistă performer și dansatoare, s-a mutat la Berlin în 2004, unde lucrează ca freelancer. Interpretează și creeză lucrări coregrafice, și coordonează ateliere de dans. A creat și interpretat lucrări cu Jess Curtis, Jeremy Wade, Frank Willens, Tino Sehgal și Vania Rovisco / AADK. Din 2011, Maria colaborează cu Meg Stuart / Damaged Goods (Until Our Hearts Stop, Sketches/Notebook, Built To Last) împărtășind cu aceasta și cu o parte a comunității de dans din Berlin, angajamentul față de improvizație ca eveniment de performance (City Lights, Auf den Tisch!, Politics of Ecstasy). Coregrafiile ei se concentrează pe procesul de colaborare, se joacă cu experiențe duraționale și sunt reprezentate de un mix între performance, coregrafie și instalație. Maria predă la Universitatea HZT din Berlin și la Colegiul Bard și este implicată în programe de instruire independente (Berlin, P.O.R.C.H. și ROAR). Din 2017 este coregrafa rezidentă și membră a grupului Lecken Berlin.

Cristina Toma este actriță independentă. Crede în latura creativă și inspirată a actorului, în a-și hrăni deschis vulnerabilitatea și curiozitatea, gânduri ce au condus-o la explorări din mai multe domenii. Prin urmare, a colaborat în proiecte de teatru, film, dans, performance și traducere, timp de mai bine de 25 de ani, având proiecte în română, engleză, franceză și maghiară, produse și realizate în mai multe orașe europene și Canada.